sulicioáră, sulicioáre, s.f. 1. (pop.) suliță mică; sulițică. 2. (reg.; în forma: sulițoară) plantă erbacee din familia compozitelor; sunătoare. 3. (reg.) plantă cu tulpina ramificată, cu frunze păroase în trifoi și cu flori albe; fălcată, floarea-vinului, merișor, sulițică. Vezi definitia »

puchineálă, puchinéli, s.f. (reg.) migală. Vezi definitia »

LUNÚRĂ, lunuri, s. f. Alterație a lemnului care constă în prezența, în cuprinsul zonei de duramen, a unuia sau a mai multor inele anuale de culoarea și cu proprietățile alburnului. – Din fr. lunure. Vezi definitia »

MEDÚZĂ, meduze, s. f. Nume dat mai multor (specii de) animale marine din încrengătura celenteratelor, cu corpul gelatinos, transparent, în formă de ciupercă. – Din fr. méduse. Vezi definitia »

CARBÉNĂ s.f. (Chim.) Compus organic care se găsește în asfalturi. [< fr. carbènes]. Vezi definitia »