toroápă (-pe), s. f. – 1. Mîrțoagă, gloabă. – 2. Încurcătură, necaz. Origine incertă. Probabil în legătură cu rus. toropitĭ „a grăbi”, cf. rut. toropa „mocăit” (Candrea). Vezi definitia »

RADIOTELEGRÁMĂ, radiotelegrame, s. f. Telegramă transmisă prin radiocomuncație; radiogramă (1). [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélégramme. Vezi definitia »

PROPILÉNĂ s. f. propenă. (< fr. propylène) Vezi definitia »

SÓDĂ s. f. substanță albă, de obicei cristalizată, pentru spălatul rufelor, vaselor etc.; carbonat neutru de sodiu. ♦ ~ caustică = hidrat de sodiu cristalizat, folosit la fabricarea săpunurilor și ca reactiv. (< germ. Soda) Vezi definitia »

BRUȘÚRĂ s. f. tipăritură în formă de carte cu puține foi și copertă moale. (< fr. brochure) Vezi definitia »