BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m., (3) blidare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar. Vezi definitia »

NOTÁR s. m. 1. (ant.; la romani) secretar; funcționar imperial care redacta actele juridice. 2. ecleziast sau laic atașat cancelariilor episcopale sau congregațiilor romane. 3. funcționar public învestit cu puterea de a autentifica acte juridice. 4. secretar al primăriei în comunele rurale. (< fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar) Vezi definitia »

chinonicár, chinonicáre, s.n. (înv.) culegere de chinonice (v.). Vezi definitia »

PĂSĂRÁR, păsărari, s. m. 1. Vânzător sau crescător de păsări. ♦ (Rar) Vânător de păsări. 2. Specie de uliu de mărimea unui porumbel, cu spatele de culoare cenușiu-închis cu dungi transversale dese de culoare brun-întunecat; uliu-păsăresc (Accipiter nisus). – Pasăre + suf. -ar. Vezi definitia »

PARAZITÁR, -Ă, parazitari, -e, adj. 1. (Despre organisme animale sau vegetale) Care trăiește și se hrănește pe seama altui organism; (despre boli, simptome etc.) care este pricinuit de un parazit (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care trăiește ca un parazit (2), de parazit; (despre viața, modul de trai al oamenilor) specific paraziților (2). – Din fr. parasitaire. Vezi definitia »