pízmă (pízme), s. f. – Invidie, ciudă. – Var. pismă. Mr., megl. pizmă. Mgr. πεĩσμα „ciudă” (Munrnu 45), parțial prin intermediul sl. pizma (Vasmer, Gr., 117), cf. sb. pizma, bg. pizm. – Der. pizmaș, s. m. (invidios); pizmătăreț (var. pizmătar), adj. (invidios), cf. ngr. πειρματάρης; pizmătarnic, adj. (invidios), cu suf. dublu; pizmos, adj. (invidios); pizmui (var. înv. pizmălui), vb. (a invidia); pizmuitor, adj. (invidios). Rut. pizma trebuie să provină din rom. (Miklosich, Wander., 18). Vezi definitia »

PORTHÁRTĂ s. f. geantă specială pentru hărți, regulamente etc. (după fr. porte-carte) Vezi definitia »

DETUNĂTURĂ, detunături, s. f. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet. – Detuna + suf. -ătură. Vezi definitia »

nevăstúță, nevăstúțe, s.f. (pop.) nevestică. Vezi definitia »

STATOGRÁMĂ s.f. Fotografie obținută la statoscop. [< fr. statogramme, cf. gr. statos – care stă, gramma – scriere]. Vezi definitia »