țîfnă (-ne), s. f. – 1. Cobe. – 2. Ifos, aroganță. – Var. țifnă și der. Mr. țifnă. Ngr. τσίφνα (Cihac, II, 709; Gáldi 261). – Der. țifni, vb. (a gîfîi, a sforăi, despre cai); țifnos, adj. (cu țîfnă; suspicios, irascibil, susceptibil). Vezi definitia »

LÍGĂ s.f. Uniune de state, de orașe etc., constituită în vederea realizării unui scop comun; organizație. [Cf. fr. ligue, it. liga]. Vezi definitia »

ióvă (-ve), s. f. – Varietate de salcie (Salix capraea). Sl. (bg., sb., rut.) iva (Conev 49; DAR). Vezi definitia »

CEȘCULÍȚĂ, ceșculițe, s. f. Ceșcuță. – Ceașcă + suf. -uliță. Vezi definitia »

TÁPĂ s.f. 1. (Mar.; tehn.) Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere. ♦ Scobitură la capătul elementelor de construcție din lemn, făcută pentru a le putea îmbina. [< fr. tape]. Vezi definitia »