Definita cuvantului trincă
TRÍNCĂ s. f. velă pătrată învergată la baza arborelui trichet. ◊ vergă de susținere a acestei vele. (< it. trinca)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu trincă
țachélă, țachéle, s.f. (reg.) oaie țigaie. Vezi definitia »
LAVÁNDĂ, lavande, s. f. 1. (Bot.) Levănțică. ♦ Parfum extras din levănțică. 2. (Cin.) Pozitiv intermediar alb-negru, folosit în contratipare. – Din fr. lavande. Vezi definitia »
păzitúră, păzitúri, s.f. 1. (înv.) ocrotire, protecție. 2. (înv.) respectarea unei legi, a poruncii, a cuvântului dat. 3. (reg.) mâncare gătită, păzeală. Vezi definitia »
BĂBÁCĂ s. m. v. babacă. Vezi definitia »
MEDIEVÍSTICĂ s. f. ramură a istoriei care se ocupă cu studiul evului mediu. (< germ. Maediävistik) Vezi definitia »