COAGULOPATÍE, coagulopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru sindroamele hemoragice datorate tulburărilor de coagulare a sângelui. [Pr.: co-a-] – Din fr. coagulopathie. Vezi definitia »

ENCEFALOMEGALÍE s. f. hipertrofie a unei părți a encefalului. (< fr. encéphalomégalie) Vezi definitia »

ASTOMÍE s.f. (Med.) Absență congenitală a orificiului bucal. [Gen. -iei. / < fr. astomie, cf. gr. a – fără, stoma – gură]. Vezi definitia »

TAHIMETRÍE, tahimetrii, s. f. Metodă de măsurare a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; taheometrie. – Din fr. tachymétrie. Vezi definitia »

IRITÁȚIE, iritații, s. f. 1. Stare de enervare, de surescitare nervoasă; iritare. 2. Congestie ușoară sau inflamație (dureroasă) a unui organ, a pielii etc. – Din fr. irritation, lat. irritatio. Vezi definitia »