SEISMOMETRÍE s. f. Parte a geofizicii aplicate care studiază modul și viteza de propagare a undelor seismice din scoarța Pământului, provocate prin explozii artificiale, mai ales în scopul prospectării diferitelor substanțe minerale utile și al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora; seismică. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismométrie. Vezi definitia »

DISFONÍE s. f. modificare (temporară) a timbrului și a intensității vocii; răgușeală. (< fr. dysphonie, gr. dysphonia) Vezi definitia »

ZOOTOMÍE s.f. Știință care studiază structura corpului animalelor; anatomie animală. ♦ Disecția animalelor. [Gen. -iei. / cf. germ. Zootomie, it. zootomia < gr. zoon – animal, tome – tăiere]. Vezi definitia »

ORHIOTOMÍE s. f. orhidotomie. (< fr. orchiotomie) Vezi definitia »

GALIMATÍE s.f. v. galimatias. Vezi definitia »