Definita cuvantului tronc
TRONC s. n. (anat.) 1. corpul uman sau animal considerat fără cap și membre; trunchi. 2. nume dat unor vase și nervi care, după un scurt traiect, se divid în ramuri terminale. (< fr. tronc, lat. truncus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tronc
ȚINC1, țincuri, s. n. Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. – Din germ. Zinke. Vezi definitia »
ORNITORÍNC s.m. Mamifer din Australia, cu botul ca un cioc de rață și care se înmulțește prin ouă. [< fr. ornithorynque, cf. gr. ornis – pasăre, rynchos – cioc]. Vezi definitia »
chidínc, chidíncuri, s.n. (reg.) tocmeală. Vezi definitia »
runc (rúncuri), s. n. – Desțelenire, munte despădurit. – Mr. arunc, runcu. Lat. runcus (Popovici, Conv. lit., XXV, 705-16; REW 7444; Pascu, I, 42; Tiktin), cf. lat. runcatio (Isidoro de Sevilla, XVII, II, 5) și Varrón VI, 96: „runcinare a runcina, cuius origo graeca ρύγϰος”. – Der. runculi, vb. (Bucov., a defrișa). Vezi definitia »
PORTO-FRÁNC s. n. v. porto-franco. Vezi definitia »