IZOTÁHĂ s.f. (Geol.) Linie care unește punctele unui curs de apă unde apa are aceeași viteză. [Var. isotahă s.f. / cf. germ. Isotache, fr. isotache]. Vezi definitia »

BURNIȚEÁLĂ, burnițeli, s. f. Bură. – Din burniți (= burnița) + suf. -eală. Vezi definitia »

NOÍȚĂ, noițe, s. f. Pată mică albă care apare uneori pe unghiile degetelor de la mână. [Pr.: no-i-] – Nou + suf. -iță. Vezi definitia »

AZVÂRLÍTĂ, azvârlite s. f. (Reg.) Distanță (relativ) mică, socotită dintr-un punct oarecare până la locul unde ar putea ajunge bătaia puștii, un obiect aruncat cu mâna etc. ◊ Expr. De-a azvârlita = numele unui joc de copii care constă în azvârlirea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. A da (cu ceva) de-a azvârlita = a arunca (ceva) cât colo. [Formă gramaticală: (în expr.) azvârlita] – V. azvârli. Vezi definitia »

TABACHÉRĂ, tabachere, s. f. 1. Cutiuță în care se păstrează tutunul sau țigările. 2. Fereastră mică, înclinată, executată în panta acoperișului unei construcții. [Var.: tabachére s. f.] – Din ngr. tabakéra, it. tabacchiera. Vezi definitia »