Definita cuvantului azvârlită
AZVÂRLÍTĂ, azvârlite s. f. (Reg.) Distanță (relativ) mică, socotită dintr-un punct oarecare până la locul unde ar putea ajunge bătaia puștii, un obiect aruncat cu mâna etc. ◊ Expr. De-a azvârlita = numele unui joc de copii care constă în azvârlirea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. A da (cu ceva) de-a azvârlita = a arunca (ceva) cât colo. [Formă gramaticală: (în expr.) azvârlita] – V. azvârli.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu azvârlită
ștíră adj. f. – Stearpă. Gr. sau mgr. στεïρα (Philippide, II, 736; Diculescu, Elementele, 443; Rosetti, II, 123; Candrea), cf. alb. štiërrë, bg. štir, sb. štirka. Der. din lat. sterilis (Tiktin) pare mai puțin probabilă, înv., azi în Mold. Cf. Drăganu, Românii în veac. IX-XIV, 90 și Tamás, Arch. Eur. Centro-Orient., II, 269. Se consideră de obicei drept împrumut din alb., datorită rezultatului, anormal în rom. s › ș; dar este mai probabil un intermediar sl. sau o contaminare cu știr, cf. știri „a usca”. Vezi definitia »
MULÚRĂ, muluri, s. f. Profil arhitectural cu funcție ornamentală. – Din fr. moulure. Vezi definitia »
șopârlúță, șopârlúțe, s.f. (reg.) șopârlă mică. Vezi definitia »
STENOGRÁMĂ s.f. Text scris cu semne stenografice. [< fr. sténogramme, cf. gr. stenos – scurt, gramma – scriere]. Vezi definitia »
míșiță (míșițe), s. f. – Braț. Sl. myšĭca. Legătura cu mișină stabilită de Drăganu, RF, II, 297 este îndoielnică. Sec. XVI, înv. Vezi definitia »