CONECTÍV, -Ă adj. Care poate fi conectat, care se conectează. // s.n. 1. (Log.) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector. 2. Nerv care reunește mai mulți ganglioni. 3. (Bot.) Parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici. ♦ Țesut celular. 4. (Mat.) Operator. [Cf. lat. connectivus, fr. connectif, it. connettivo]. Vezi definitia »

COMUNICATÍV, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care intră ușor în legătură cu ceilalți; sociabil. 2. Ușor de transmis de la o persoană la alta. [< fr. communicatif]. Vezi definitia »

EXPLOSÍV, -Ă adj., s.m. v. exploziv. Vezi definitia »

CONSTATATÍV, -Ă, constatativi, -e, adj. Care constată, care înregistrează ceva ca atare. – Din fr. constatatif. Vezi definitia »

ANTICOROSÍV, -Ă adj., s. n. (substanță) care împiedică coroziunea. (< fr. anticorrosif) Vezi definitia »