ceambúr (ceambúruri), s. n. – Expediție în scop de jaf într-o țară dușmană, incursiune, năvală. Cuvînt oriental, cf. tc. çapul „incursiune” (Șeineanu, II, 121; DAR); lipsește însă etimonul direct numai dacă nu este rut. çambul, pol. czambul. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

abajúr (-ruri) s. n. – Dispozitiv care ferește ochii de lumina unei lămpi. < Fr. abat-jour, cf. it. abagiur Vezi definitia »

ÚNGUR, unguri, s. m. Maghiar. – Din sl. ongrinŭ. Vezi definitia »

OFIÚR s. m. animal marin, asemănător stelei-de-mare, cu brațele mai subțiri și mai lungi, foarte mobile; șarpe-de-mare. (< fr. ophiure) Vezi definitia »

FÁUR¹ s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar¹ (derivat regresiv). Vezi definitia »