ANTRACÉN s. n. Substanță galbenă, cristalizată, extrasă din gudron de huilă și folosită la fabricarea unor coloranți sau ca antiseptic. – Fr. anthracène. Vezi definitia »

MIOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a neogenului. // adj. Care aparține acestei epoci; miocenic. [Pron. mi-o-. / < fr. miocène, cf. gr. meion – mai puțin, kainos – recent, nou]. Vezi definitia »

PELICULOGÉN, -Ă, peliculogeni, -e, adj. Care, aplicat în stare lichidă pe suprafața unui corp solid, formează pe acesta o peliculă. – De la peliculă. Vezi definitia »

FEBRIGÉN, -Ă adj. care produce febră. (< fr. fébrigène) Vezi definitia »

fenomen natural provocat de exploziile solare Vezi definitia »