CATASTÁZĂ s.f. 1. Moment în tragedia antică în care se accentuează punctul culminant înaintea catastrofei. 2. (Lingv.) Impostație. [< fr. catastase, cf. gr. katastasis]. Vezi definitia »

MASTOPTÓZĂ s. f. ptoză a mamelei. (< fr. mastoptose) Vezi definitia »

ÓRGĂ s.f. 1. Instrument muzical cu claviatură, la care sunetele sunt produse prin trecerea unui curent de aer suflat de niște foale printr-un sistem de tuburi sonore. 2. Orgă geologică = ansamblu de coloane verticale formate în unele roci prin fisurare. [Gen. -ii. / < fr. orgue, cf. it. organo, gr. organon – instrument]. Vezi definitia »

MEZODUODENÍTĂ s. f. inflamație a mezenterului duodenului. (< fr. mésoduodénite) Vezi definitia »

TRITICÁLĂ s. f. cereală rezultată din încrucișarea grâului cu secara, având calitățile de panificație ale celui dintâi și rezistența la frig, umiditate și secetă ale secarei. (< fr. triticale) Vezi definitia »