coinac, coinaci s. m. (inrl. înv.) copil; adolescent. Vezi definitia »

CAIMÁC, caimacuri, s. n. 1. Smântână groasă care se prinde pe suprafața laptelui fiert. ◊ Expr. A lua caimacul = a lua pentru sine partea cea mai bună. 2. Spumă care se face la suprafața unei fierturi de cafea. 3. Pătura (arsă a) tutunului din ciubuc, formată în jurul și deasupra cărbunelui. – Tc. kaymak. Vezi definitia »

BRAC¹, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Fr. braque. Vezi definitia »

TERIÁC, teriacuri, s. n. (Rar) Remediu împotriva otrăvurilor. [Pr.: -ri-ac] – Din fr. thériaque. Vezi definitia »

RADIOOPÁC, -Ă adj. (despre substanțe) care, introdus în organism, împiedică trecerea radiațiilor. (< fr. radioopaque) Vezi definitia »