CONCORDATÁR, -Ă adj. Referitor la un concordat. // s.m. și f. Falit care a obținut un concordat (2). [Cf. fr. concordataire]. Vezi definitia »

SCORȚÁR, (1, 2) scorțari, s. m., (3) scorțare, s. n. 1. S. m. Pasăre migratoare insectivoră mică cu gâtul alb, cu spinarea cenușie, cu pântecele galben, cu ciocul drept, tare și ascuțit și cu coada scurtă și retezată (Sitta europaea). 2. S. m. Scorțărel. 3. S. n. (Reg.) Covor (țărănesc); scoarță. – Scoarță + suf. -ar. Vezi definitia »

LITERÁR, -Ă adj. referitor la literatură, care corespunde normelor literaturii. ♦ limbă ~ă = aspectul cel mai îngrijit al limbii naționale, care se conformează tuturor normelor gramaticale fixate, folosit în scris și în vorbirea oamenilor instruiți. (< fr. littéraire, lat. litterarius) Vezi definitia »

decár (decári), s. m. – Carte de zece puncte, la jocul de cărți. Ngr. δεϰάρι (Graur, BL, V, 60; Gáldi 168). Vezi definitia »

IVOÁR adj. invar. Alb, ca cel de ivoriu. [< fr. ivoire]. Vezi definitia »