FLÁTUS s. n. gaze expulzate din stomac și intestin. (< lat. flatus, vânt) Vezi definitia »

RÁPTUS s.n. (Med.) Tulburare mintală constând din trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, însoțită de obicei de impulsuri agresive. [< fr., lat. raptus]. Vezi definitia »

RÍCTUS s.n. Strâmbătură a gurii provocată de o contracție a mușchilor feței sau de un râs forțat. [< fr., lat. rictus]. Vezi definitia »

CUNÉUS s. n. circumvoluție în formă de pană, pe fața internă a lobului occipital. (< lat. cuneus) Vezi definitia »

APÚS², -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna; stins, trecut. Vremuri apuse. – V. apune. Vezi definitia »