AURÉUS s.m. Monedă romană de aur. [Pron. a-u-. / < lat. aureus]. Vezi definitia »

BÓLUS s.n. Argilă fină, folosită ca diluant solid. [< germ. Bolus]. Vezi definitia »

PRÍMUS s.n. Lampă de gătit care folosește drept combustibil benzina sau petrolul lampant. [Pl. -suri. / nume comercial]. Vezi definitia »

ARMINIUS (c. 19 î. Hr. – c. 19 d. Hr.), conducător al tribului germanic al cheruscilor. A înfrînt în Pădurea Teutoburg (9 d. Hr.) cele trei legiuni ale lui P. Quintilius Varus, guvernatorul provinciei Germania. Vezi definitia »

BERZELIUS [bærsélius], Jöns Jacob, baron (1779-1848), chimist și mineralog suedez. Prof. univ. la Stockholm. Unul dintre creatorii chimiei moderne. A izolat numeroase elemente: seleniul, siliciul, toriul, titanul și a introdus notațiile prin simboluri chimice, precum și noțiunile de izomerie, alotropie, cataliză ș.a. În 1814, a publicat o tabelă de mase atomice (de echivalenți) pe baza teoriei electrochimice a afinității chimice (teoria dualistă), pe care a elaborat-o în 1812. Vezi definitia »