CURĂTÚRĂ, curături, s. f. 1. Loc într-o pădure, curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat. 2. Deal sau povîrniș acoperit cu vii. – Din cura² + suf. -(ă)tură Vezi definitia »

TELELÉICĂ, teleleici, s. f. (Pop.) Femeie care umblă de colo până colo, flecărind și bârfind; femeie ușuratică, stricată, haimana. – Teleleu + suf. -eică. Vezi definitia »

MOȘIOÁRĂ, moșioare, s. f. Diminutiv al lui moșie. [Pr.: -și-oa-] – Moșie + suf. -oară. Vezi definitia »

BARBACÁNĂ s.f. 1. Lucrare de fortificație care protejează capul unui pod, intrarea unei cetăți etc. 2. (Arhit.) Deschidere înaltă și îngustă în zidul unui turn, al unui coridor etc. 3. Deschizătură mică, lăsată din loc în loc în zidăria unei culee de pod, a unui zid de sprijin etc., pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora. [< fr., it. barbacane, cf. ar. barbakkaneh – galerie]. Vezi definitia »

SÂNGEÁCĂ s. f. v. sângeapă. Vezi definitia »