INTONÁȚIE s. f. 1. modulația vocii în timpul vorbirii. 2. (muz.) manieră de a intona un sunet cu vocea, sau cu un instrument. (< fr. intonation) Vezi definitia »

SUBSÉCȚIE, subsecții, s. f. Subdiviziune a unei secții, într-o întreprindere. – Sub¹- + secție. Vezi definitia »

ARHEOGRAFÍE s. f. 1. disciplină a istoriei care studiază textele și manuscrisele antice. 2. reprezentare a unor scene antice cu ajutorul artelor plastice. (< fr. archéographie) Vezi definitia »

ATELOGLOSÍE s. f. defect congenital de dezvoltare a limbii. (< engl. ateloglossia) Vezi definitia »

ALBINĂRÍE, albinării, s. f. (Rar) Stupină (1). – Albină + suf. -ărie. Vezi definitia »