sféclă (-le), s. f. – Nap (Beta vulgaris). Mgr. σεῦϰλον, probabil prin intermediul sl. sveklŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 382; Vasmer, Gr., 139; Conev 48), cf. slov., ceh. svekla, rus. cvelklja, mag. czékla, ngr. σφέϰλι. – Der. sfecli, vb. (a o păți, a se speria, a fi surprins) pare a fi cuvînt de origine diferită, confundat cu sfeclă (după Cihac, II, 337 în loc de *sfetli, din sl. svĕtliti „a luci”, care nu se explică semantic, der. din sfeclă › „a deveni roșu ca sfecla”, general admisă, nu este probabilă, căci a înroși nu este semn caracteristic al fricii). Vezi definitia »

DROJDIÚȚĂ, drojdiuțe, s. f. Drojdioară. [Pr.: -di-u-] – Drojdie + suf. -uță. Vezi definitia »

CAGÚLĂ, cagule, s. f. 1. Mantie cu glugă purtată de călugări; tip de glugă care acoperă tot capul (cu deschizături în dreptul ochilor). 2. Parte de cauciuc a unei măști de gaze. – Din fr. cagoule. Vezi definitia »

lándră s.f. (reg.) 1. plantă cățărătoare, cu flori purpurii. 2. femeie stricată. Vezi definitia »

PAHIVAGINÍTĂ s.f. (Med.) Vaginită caracterizată prin hipertrofia papilelor mucoasei. [< fr. pachyvaginite]. Vezi definitia »