VARIÁNTĂ, variante, s. f. 1. Aspect (ușor) schimbat față de forma de bază, tipică a unui lucru, a unei lucrări, a unui text, a unei acțiuni. ♦ Spec. (Lingv.) Formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obișnuit al acestui element. 2. Drum care ocolește (pe o anumită porțiune) traseul principal, ajungând în același punct final. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variante. Vezi definitia »

COPROCULTÚRĂ s.f. (Med.) Însămânțare a materiilor fecale pe un mediu de cultură pentru identificarea anumitor microbi patogeni. [< fr. coproculture, cf. gr. kopros – excrement, lat. cultura – cultură]. Vezi definitia »

teleáșcă, teleáști, s.f. (reg.) căruță mică. Vezi definitia »

LINGOTIÉRĂ s.f. Formă metalică în care se toarnă metalul topit pentru obținerea lingourilor. [Pron. -ti-e-. / < fr. lingotière]. Vezi definitia »

BÂJBÂITÚRĂ, bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. – Din bâjbâi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »