EVOLÚȚIE s. f. 1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție. ♦ teoria ~ i emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. 2. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei ființe etc. 3. desfășurare, curs. 4. mișcare largă (circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, un avion etc. (< fr. évolution, lat. evolutio) Vezi definitia »

PROZOPOGRAFÍE s. f. 1. întocmirea de liste, lucrări, repertorii privitoare la personajele istorice de seamă dintr-o epocă dată. 2. figură de compoziție, descrierea trăsăturilor exterioare, a ținutei unui om sau animal. (< fr. prosopographie) Vezi definitia »

CONCÓRDIE, s. f. (Rar) Înțelegere; armonie. – Din lat. concordia. Vezi definitia »

OLEOBROMÍE s. f. procedeu cu care se obțin fotografii de mare valoare prin folosirea unor cerneluri grase. (< fr. oléobromie) Vezi definitia »

SOCIOGRAFÍE s.f. Observare, înregistrare și descriere a societăților concrete în afara oricăror concluzii teoretice; sociologie empirică. [< germ. Soziographie, cf. lat. societas – societate, gr. graphein – a scrie]. Vezi definitia »