RUBEFÁCȚIE s.f. Înroșire a pielii, produsă de o substanță rubefiantă. [< fr. rubéfaction]. Vezi definitia »

AFIBRINOGENEMÍE s.f. (Med.) Dispariție treptată a fibrinogenului din sânge, având ca urmare apariția fenomenului de tulburare a coagulării. [Gen. -iei / < fr. afibrinogénémie]. Vezi definitia »

PEDIATRÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul fiziologiei și patologiei copilului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. pédiatrie. Vezi definitia »

VELOGRAFÍE s. f. procedeu de tipar înalt prin care se obțin tipare de artă asemănătoare cu cele obținute prin fotogravură; autogravură. (< fr. vélographie) Vezi definitia »

CITOTERAPÍE s. f. folosire a celulelor embrionare în scop terapeutic. (< fr. cytothérapie) Vezi definitia »