bălí (-ésc, -ít), vb. – A fura, a șterpeli. Origine necunoscută. Termen de arg.; pare de origine țigănească (cf. Juilland). Vezi definitia »

ȘPARLÍ, sparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec. Vezi definitia »

nadalí vb. IV refl. (reg. și înv.) a se înnădi (la ceva); a-și face nadă (din ceva). Vezi definitia »

BÉNGALI (‹ Bengal) subst. invar. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, vorbită de c. 184 mil. oameni. Limbă oficială în Bangladesh și una dintre cele 14 limbi oficiale regionale în India. Literatură bogată, de mare valoare artistică (ex. Tagore). Vezi definitia »

șterpelí (-lésc, -ít), vb. – 1. A fura, a sustrage ceva. – 2. (Cu compl. o) A scăpa, a o rupe la fugă. – 3. A atinge ceva ușor și în treacăt. Creație expresivă, după cum o inidică suf. -li; coincide semantic cu a șterge, 5,7 și 8 și formal cu tearfă, cf. terfeli. Legătura cu germ. stibitzen „a fura” (Tiktin) sau cu mag. terpedni „a se întinde” (Scriban) este îndoielnică. – Der. șterpeleală, s. f. (furt); șterpelici, s. m. (borfaș). Vezi definitia »