GALOPÁDĂ s.f. (Rar) Cursă în galop. [< fr. galopade]. Vezi definitia »

RENDZÍNĂ s. f. sol calcaros, format într-un climat umed, sub o vegetație ierboasă. (< fr. rendzine) Vezi definitia »

ráblă (ráble), s. f. – 1. Hîrb, obiect stricat. – 2. Gloabă, mîrțoagă. Origine incertă. Trebuie să fie pus în legătură cu sb. rabatno „în stare proastă”, rabljenje „uz”; dar lipsește veriga apropiată. Legătură cu săs. Rabel „pleavă, praf” (Drăganu, Dacor., IV, 773) pare mai puțin probabilă. – Der. răblări, vb. (a se ponosi; a se uza); rablagiu, s. m. (hodorog), cu suf. -giu; rablagi, vb. (a se strica, a se deteriora), de la cuvîntul anterior (după Graur, BL, XIV, 110, prin contaminare cu damblagi). Vezi definitia »

GALÉNĂ s. f. sulfură naturală de plumb, minereu de plumb în radiotehnică, la prepararea unor vopsele etc. (< fr. galène) Vezi definitia »

ÓJĂ, oje, s. f. Lac de unghii. – Cf. tc. oğmak „a lustrui”. Vezi definitia »