IDIOȚÍE, idioții, s. f. 1. Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie (2). 2. Idioțenie (1). [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotie. Vezi definitia »

AGROMETEOROLOGÍE s. f. știință care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură. (< fr. agrométéorologie) Vezi definitia »

PĂCĂTOȘÍE, păcătoșii, s. f. Păcătoșenie. – Păcătos + suf. -ie. Vezi definitia »

PRESCRÍE, prescríu, vb. III. 1. Tranz. A indica, a arăta; (p. spec.) a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 2. Tranz. A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut; a dispune, a hotărî. 3. Refl. pasiv (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A se stinge, a înceta prin prescripție (2); a-și pierde valabilitatea. 4. Tranz. (Înv.) A transcrie un text. – Din fr. prescrire (după scrie). Vezi definitia »

POLIFAGÍE s.f. 1. Consumare exagerată de alimente. 2. Mod de nutriție a organismelor polifage. ♦ Proprietate a unor paraziți de a ataca viețuitoare-gazdă din specii și familii diferite. [Gen. -iei. / < fr. polyphagie, cf. gr. polys – numeros, phagein – a mânca]. Vezi definitia »