buruiánă (-iéne), s. f. – Bălărie, în general, plantă erbacee care crește spontan. – Var. bur(ă)iană, bur(u)ian, bur(u)(i)eniță, bur(u)(i)enuță. Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burján. Trebuie semnalat că Berneker consideră cuvîntul „de origine obscură” în cadrul limbii sb. – Der. buruieniște, s. f. (hățiș); buruienos, adj. (năpădit de buruieni); îmburuiena, vb. (a năpădi buruienile un teren). Vezi definitia »

MINIATURÍSTICĂ s. f. 1. arta de a executa miniaturi; miniaturism. 2. studiul miniaturilor de pe vechile manuscrise. (< miniatură + -istică) Vezi definitia »

nodătúră, nodătúri, s.f. (reg.) 1. încheietură, articulație. 2. loc unde se încheie, se leagă doi căpriori. Vezi definitia »

salátă (saláte), s. f. – Preparat culinar din legume sau verdețuri crude. – Var. saladă, Trans., șalată. Mr., megl. sălată. It. salata, var. din fr. salade și mag. saláta (Gáldi, Dict., 157), cf. ngr. σαλάτα, alb. salatë, tc., bg. salata. – Der. saladieră (var. salatieră), s. f., din fr. saladier. Vezi definitia »

SANTONÍNĂ s. f. Substanță toxică extrasă din semințele sau din bobocii unor plante (Semen contra, Florens cinae, Artemisia cina etc.), întrebuințată în medicină ca vermifug. – Din fr. santonine. Vezi definitia »