INTENDÁNT s.m. v. intendent. Vezi definitia »

briliánt (briliántă), adj. – Strălucitor. Fr. brillant. Ca adj., este cuvînt poetic importat al romantismului, fără circulație reală. – Der. briliant (var. berl(i)ant), s. n. (briliant), a cărui var. provine din tc. birlandi, barlandi, ngr. μπιρλάντια; briliantat, adj. (împodobit cu briliante); briliantin, adj. (strălucitor). Vezi definitia »

AMBIÁNT, -Ă adj. (despre mediu, atmosferă) înconjurător. (< fr. ambiant, lat. ambiens) Vezi definitia »

DICINODÓNT s. m. gen fosil de reptile teriomorfe, având premaxilarele transformate într-un cioc cornos, iar caninii în defense. (< fr. dicynodonte) Vezi definitia »

PARALIZÁNT, -Ă adj. Care paralizează. ♦ (Fig.) Care face să înceteze, care stânjenește (o acțiune, o mișcare). [Cf. fr. paralysant]. Vezi definitia »