BIZANTÍN, -Ă, bizantini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Locuitor din orașul Bizanț sau din Imperiul Bizantin. 2. Adj. Care se referă la Bizanț, care este propriu Bizanțului, din vremea împărăției bizantine. – Din fr. byzantin, lat. byzantinus. Vezi definitia »

MEZANÍN s.n. Etaj mai scund care se află între parter și primul etaj. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. mezzanine, cf. it. mezzanino, germ. Mezzanin]. Vezi definitia »

ANDROGÍN, -Ă I. adj. 1. hermafrodit. 2. (despre plante) cu anteridii și organe pe aceeași hifă. II. s. m. (mit.) ființă fabuloasă jumătate bărbat și jumătate femeie. (< fr. androgyne) Vezi definitia »

PALANCHÍN, palanchine, s. n. (Rar) Lectică. – Din fr. palanquin. Vezi definitia »

ANABAZÍN s. n. alcaloid toxic, extras dintr-o plantă sălbatică din Asia Centrală. (< fr. anabasine, germ. Anabasin) Vezi definitia »