HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie Vezi definitia »

PLANÁRIE, planarii, s. f. Gen de vierme platelmint, cu corpul oval-alungit, lung de 1-2 cm, și cu mare putere de regenerare, care trăiește mai ales în râuri de munte și de deal (Planaria). – Din fr. planaire. Vezi definitia »

ECOSCOPÍE, ecoscopii, s. f. (Med.) Imagine obținută cu ecoscopul. – Din fr. échoscopie. Vezi definitia »

SCHELETOLOGÍE s. f. 1. osteologie. 2. studiu sistematic al scheletelor. (< scheleto- + -logie) Vezi definitia »

APOSTASÍE s. f. v. apostazie. Vezi definitia »