ósie (ósii), s. f. – Ax, axă. Sl. osi (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 231; Conev 69; Petrovici, Dacor., X, 139), cf. bg., sb., cr., ceh., pol. os, rus. osi. Vezi definitia »

TRAUMATOLOGÍE, traumatologii, s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul și tratamentul traumatismelor; spec. ramură a chirurgiei care se ocupă cu înlăturarea pe cale chirurgicală, a traumatismelor. – Din fr. traumatologie. Vezi definitia »

ECHIPARTÍȚIE s.f. Repartizare egală (a unor substanțe, a unei forțe etc.) între diversele componente ale unui tot. [Gen. -iei. / < fr. équipartition]. Vezi definitia »

ELECTROCHIMÍE s.f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice cauzate de influența electricității. [Gen. -iei. / cf. fr. électrochimie]. Vezi definitia »

ANAFILAXÍE s. f. Manifestarea unei stări de sensibilizare a organismului la administrarea unei cantități foarte mici dintr-o substanță nevătămătoare prin ea însăși și care în prealabil a mai fost administrată organismului. – Fr. anaphylaxie (< gr.). Vezi definitia »