ABRUZZI [abrúti] 1. Munți calcaroși în centrul Italiei, parte componentă a M-ților Apenini. Alt. max.: 2.912 m (vf. Corno Grande din masivul Gran Sasso d’Italia). Parc național. 2. Reg. în Italia centrală; 10,8 mii km²; 1,27 mil. loc. (1989). Centrul ad-tiv.: L’Aquila. Expl. de asfalt, petrol, bauxită. Tutun. Viticultură. Ovine, caprine. Vezi definitia »

ÎMBURGHEZÍ vb. IV. refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez. [Cf. it. imborghesire]. Vezi definitia »

albigenzi s. m. pl. (< lat. [civitas] Albigensium, germ. Albigenser) Sectă creștină rigoristă și antiecleziastică, apărută în S Franței, în orașul Albi (lat. Albigenses), datând din sec. 12. Inspirată de maniheism, doctrina albigenzilor respingea tot ce este pământesc (ca fiind creație a răului), nega pe Iisus Hristos ca întrupare, Vechiul Testament, icoanele, clerul etc. Papa Inocențiu III a inițiat o cruciadă împotriva lor (1213 și 1218) în urma căreia secta a fost înfrântă. (Notă: Informațiile provin din – Dicționar enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999) Vezi definitia »

a face obezi expr. (prst.) a participa la actul sexual cu mâinile și picioarele legate. Vezi definitia »

BLONZÍ, blonzesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A(-și) decolora părul până la blond. – Din blond. Vezi definitia »