TENDÓN s. n. fascicul de țesut fibros și rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează de oase. ♦ ~ ul lui Ahile = tendon care prinde mușchiul triceps de calcaneu. (< fr. tendon) Vezi definitia »

FELÓN, -Ă adj. neloial, trădător. (< fr. félon) Vezi definitia »

BÓLSON (‹ engl. {i}) subst. (GEOGR.) Depresiune tectonică endoreică intramontană, cu marginile stîncoase abrupte și cu partea centrală netedă formată prin acumulări de nisipuri (playa) sau prin nivelare erozională (pediment). Este specifică reg. deșertice din S.U.A. și Mexic. Vezi definitia »

PISTÓN, pistoane, s. n. 1. Organ de mașină care efectuează o mișcare alternativă de translație într-un cilindru în care se găsește un fluid sub presiune. 2. Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta. ♦ Clapă mobilă care închide sau deschide un orificiu la unele instrumente muzicale de suflat. – Din fr. piston. Vezi definitia »

PINIÓN s.n. Roată dințată a unui angrenaj, care are un număr mic de dinți. [Pron. -ni-on, pl. -oane. / < fr. pignon]. Vezi definitia »