Definita cuvantului nominativ
NOMINATÍV, -Ă, nominativi, -e, s. n., adj. 1. S. n. Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifică este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului. 2. Adj. (Fin.; în sintagma) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele creditorului. – Din lat. nominativus, fr. nominatif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nominativ
pregătitív, pregătitívă, adj. (înv.) pregătitor. Vezi definitia »
EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus. Vezi definitia »
PROCESÍV, -Ă adj. 1. care constituie un factor de progres social. 2. (psih.) personalitate ~ă = personalitate cu tendințe de ceartă, de dispută, de a intenta procese repetate și interminabile. (< fr. processif) Vezi definitia »
EXPRESÍV, -Ă adj. Care exprimă ceva plastic, viu; sugestiv, elocvent. ♦ (Despre opere artistice) Care evocă imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă puternic stări sufletești interioare. [Cf. fr. expressif]. Vezi definitia »
INCLUSÍV adv. împreună cu, și cu. ◊ și cel din urmă (dintr-o serie). (< fr. inclusif, lat. inclusivus) Vezi definitia »