Definita cuvantului volan
VOLÁN s. n. I. garnitură dintr-o fâșie de țesătură ușoară sau de dantelă, încrețită sau plisată, drept podoabă pe rochii, la mâneci etc. II. 1. piesă din dispozitivul de direcție al unui autovehicul cu ajutorul căreia se poate îndrepta vehiculul în direcția voită. 2. piesă în formă de roată cu ajutorul căreia se pun în mișcare anumite mașini, se acționează mecanisme etc. (< fr. volant)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu volan
SOPRÁN, -Ă I. s. n. cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești (la femei și la copii). II. s. m. f. cântăreț, cântăreață cu vocea în registrul cel mai acut; (p. ext.; s. n.) instrument muzical de suflat, al cărui registru corespunde acestei voci. (< fr., it. soprano) Vezi definitia »
CATALÁN, -Ă, cataláni, -e, subst., adj. ~ (etim. incertă, prob. din v. cat. catelani = metateză din lacetani < gr. laketanoí = lacetan, identificabil cu ka(s)telanoí menționați de Ptolemeu) [GDLC] Vezi definitia »
cioran, -că, ciorani, -ce s. m., s. f. 1. țigan. 2. hoț. 3. individ zgârcit. 4. (deț.) deținut care refuză să-și împartă pachetul de alimente cu vecinii de celulă. Vezi definitia »
PSEUDOPOLITICIÁN, -Ă s. m. f. fals politician. (< pseudo- + politician) Vezi definitia »
BOIAN 1. Porțiune înaltă a C. Române, în S acesteia, între Olt și Vedea, drenată de Călmățuiul teleormănean, limitată la N de Platforma Cotmeana și la S de Dunăre. Alt. max.: 171 m. Cereale și plante ind. 2. Cultură materială din neoliticul mijlociu, răspîndită în Muntenia și SE Transilvaniei (în mileniul 5-4 î. Hr.), caracterizată prin mai multe faze de dezvoltare și printr-o ceramică variat decorată. Denumită după așezarea de pe grădiștea Ulmilor din mijlocul fostului lac Boian, jud. Călărași. Vezi definitia »