Definita cuvantului boian
BOIAN 1. Porțiune înaltă a C. Române, în S acesteia, între Olt și Vedea, drenată de Călmățuiul teleormănean, limitată la N de Platforma Cotmeana și la S de Dunăre. Alt. max.: 171 m. Cereale și plante ind. 2. Cultură materială din neoliticul mijlociu, răspîndită în Muntenia și SE Transilvaniei (în mileniul 5-4 î. Hr.), caracterizată prin mai multe faze de dezvoltare și printr-o ceramică variat decorată. Denumită după așezarea de pe grădiștea Ulmilor din mijlocul fostului lac Boian, jud. Călărași.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu boian
FABIÁN, -Ă, fabieni, -e, s. m. și f. Adept al fabianismului. [Pr.: -bi-an] – Din engl. Fabian [Society]. Vezi definitia »
CALABRIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al pliocenului de facies marin. (< fr. calabrien) Vezi definitia »
șoldomán2, șoldománe, s.n. (reg.) os mare de carne. Vezi definitia »
găitán (găitáne), s. n. – Șiret, firet, galon. – Mr., megl. găitan. Tc. kaytan (Șeineanu, II, 176; Meyer 111; Lokotsch 644), cf. alb., bg. gaitan, sb. gajtan. Provine din ngr. γαïετανόν (Vasmer, Gr., 60). – Der. găităna (var. găităni), vb. (a împodobi cu găitane); găitănar, s. m. (negustor de găitane); găitănărie, s. f. (ceaprăzărie, pasmanterie); îngăităna, vb. (a face pasmanterie). Vezi definitia »
DILUVIÁN, -Ă I. adj. referitor la diluviu; provenit din diluviu; diluvial. II. s. n. pleistocen. (< fr. diluvien) Vezi definitia »