LACÚSTRU, -Ă adj. referitor la lacuri; care trăiește sau crește în lacuri. ◊ locuințe ~e = locuințe (preistorice) pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație ~ă = formație geologică din depuneri pe fundul unei ape dulci. (< fr. lacustre, lat. lacustris) Vezi definitia »

PIRGEOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea intensității radiației terestre, care determină condițiile echilibrului termic la suprafața solului. [< fr. pyrogéomètre]. Vezi definitia »

CARBOMÉTRU s. n. aparat pentru detectarea bioxidului de carbon, în galeriile de mină. (< fr. carbomètre) Vezi definitia »

PSOFOMÉTRU, psofometre, s. n. Aparat care măsoară perturbațiile introduse într-un circuit telefonic de circuitele învecinate. – Din fr. psophomètre. Vezi definitia »

SULFITOMÉTRU s. n. aparat de dozare a bioxidului de sulf lichid în operația de sulfitare. (< fr. sulfitomètre) Vezi definitia »