SINCÍȚIU s.n. (Biol.) Țesut în care celulele formează o masă protoplasmatică bogată în nuclee. [< fr. syncytium, cf. gr. syn – cu, kytos – celulă]. Vezi definitia »

cicudíu, -ie, adj. (înv.) de culoare roșie-deschisă. Vezi definitia »

colócviu (colócvii), s. n. – Conversație, discuție, taifas. Lat. colloquium (sec. XIX0. Vezi definitia »

nistríu, nistríi, s.m. (reg.) nume de arbore. Vezi definitia »

MALEFÍCIU s. n. 1. faptă rea, greșeală voită; pagubă. 2. farmece cu ajutorul cărora se pretindea că se vatămă recoltele, oamenii, animalele etc. (< lat. maleficium, fr. maléfice) Vezi definitia »