BĂCĂLÍE¹, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. Băcălia ambițioasă. – Cf. băcan², băcănie. Vezi definitia »

-LATRÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „adorație”, „cult”, „divinizare”. [< it. -latria, fr. -latrie < gr. latreia]. Vezi definitia »

TEANDRÍE s.f. (Rel.) Natură divină și umană a lui Cristos în concepția creștină. [Pron. te-an-. / < it. teandria, cf. gr. theos – zeu, aner – bărbat]. Vezi definitia »

FORJĂRÍE, forjării, s. f. Atelier în care se execută operații de forjare, prin deformare plastică, la cald sau la rece; forjă (3). [Var.: forjeríe s. f.] – Forjă + suf. -ărie. Cf. fr. forgerie. Vezi definitia »

LĂBOÁIE, lăboaie, s. f. Augmentativ al lui labă; labă mare; p. ext. (fam. și peior.) mână grosolană, mare. – Labă + suf. -oaie. Vezi definitia »