SCLAV, -Ă s.m. și f. Persoană exploatată și lipsită de orice mijloace de existență, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân care îl socotea drept un obiect al său; rob. ♦ (Fig.) Cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voința altuia. ♦ (Fig.) Persoană care își consacră acțiunile unei dogme, unei pasiuni etc. [< lat. med. sclavus, cf. fr. esclave]. Vezi definitia »

SUÁV, -Ă adj. delicat, fin, gingaș. (< fr. suave) Vezi definitia »

târcáv, -ă, adj. (reg.) 1. pleșuv, chel. 2. scurt, mic, ciuntit. 3. cu vegetație puțină. Vezi definitia »

năstáv² s.n. (reg.) boală grea. Vezi definitia »

SLAV, -Ă, slavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originară de acolo; slavon (1); (la m. pl.) popor care locuiește în aceste state. 2. Adj. Care aparține slavilor (1), care se referă la slavi; slavic, slavonesc, slavon (2), slavonicesc. ◊ Limba slavă (și substativat, f.) = a) limba slavonă; b) fiecare dintre limbile popoarelor slave (2). ♦ (Substantivat, f.; în sintagma) Slavă veche (bisericească) = limba textelor slave religioase (traduceri slave din cărțile grecești de cult din sec. IX-XI). – Din fr. slave. Vezi definitia »