SEXTOLÉT s. n. (muz.) diviziune ritmică specială din șase note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. (< fr. sextolet) Vezi definitia »

AMANÉT, amanete, s. n. Obiect de preț predat cuiva drept garanție a restituirii unei datorii; garanție, zălog, gaj. ♦ (Înv.) Ostatic. – Tc. emanet. Vezi definitia »

OCTUPLÉT, octupleți, s. m. Fiecare dintre cei opt gemeni. – Octuplu + suf. -et. Vezi definitia »

BĂTRÂNÉT s. n. (Rar) Bătrânime. – Din bătrân + suf. -et. Vezi definitia »

CONCRÉT, -Ă I. adj. 1. care se poate percepe prin simțuri; palpabil. ◊ (despre substantive) care denumește obiecte perceptibile prin simțuri. ♦ muzică ~ă = muzică pe baza prelucrării unui complex de sunete (muzicale sau zgomote) cu ajutorul aparaturii electronice. 2. precis, (bine) determinat. II. s. n. categorie filozofică desemnând unitatea multiplelor determinări, însușiri, laturi ale obiectelor și fenomenelor. (< fr. concret, lat. concretus) Vezi definitia »