METALOTERMÍE s.f. Procedeu de obținere a unor metale sau aliaje din compușii lor prin reducere cu un alt metal. [Gen. -iei. / < fr. métallothermie]. Vezi definitia »

ARMONÍE¹, armonii, s. f. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (Muz.) concordanță fonică între sunete. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită sau sugerează un sunet din natură. Armonie vocalică = fenomen fonetic care constă în potrivirea de timbru a vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt. ♦ Parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție. – Din fr. harmonie, lat. harmonia. Vezi definitia »

PAHICHEILÍE s. f. îngroșare exagerată a buzelor. (< engl. pachycheilia) Vezi definitia »

GRAFOMANÍE s. f. impuls patologic de a scrie mult; graforee. (< fr. graphomanie) Vezi definitia »

șerpărie, șerpării s. f. zonă populată preponderent de țigani. Vezi definitia »