Definita cuvantului flamură
flámură (flámuri), s. f. – Steag, drapel. – Mr. flambură. Ngr. φλάμμουρος, cf. ngr. φλάμπουρος, de unde mr. (Meyer 107; Meyer, Neugr. St., III, 69; Gáldi 191), cf. alb. fljambur. După Pușcariu 623, direct din lat. flammula, cf. REW 3353, dar nu este cuvînt popular; greșeala a fost îndreptată în DAR.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu flamură
SUBSEMNĂTÚRĂ, subsemnături, s. f. (Neobișnuit) Semnătură. – Din subsemna + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »
TROFOPLÁSMĂ s. f. parte a citoplasmei având exclusiv funcție de nutriție. (< fr. trophoplasme) Vezi definitia »
HIDROFÍLĂ, hidrofile, s. f. – V. hidrofil (2) [DEX'98] Vezi definitia »
OFIȚEREÁSĂ, ofițerese, s. f. 1. (Fam.) Soție de ofițer (I 1). 2. Femeie care are gradul de ofițer (I 1). – Ofițer + suf. -easă. Vezi definitia »
CONSECUTÍVĂ s. f. v. consecutiv [în DN]. Vezi definitia »