Definita cuvantului frămînta
frămîntá (-t, -at), vb. – 1. A preface aluatul într-o masă omogenă. – 2. A amesteca. – 3. A bate, a lovi. – 4. A chinui, a munci. – Mr. frimintu, frimintare, megl. frimint. Lat. fermentāre (Byhan 48; Meyer, Alb. St., IV, 53; Giuglea, Dacor., III, 576; Rosetti, I, 167). Evoluția semantică trebuie să se explice prin confuzia a două faze succesive în facerea pîinii, confuzie firească întrucît drojdia care produce dospirea se adaugă în timpul frămîntării. Pușcariu, ZRPh., XXXIII, 233; Pușcariu, Dacor., I, 415; Pușcariu 641; Candrea-Dens., 631; REW 3473; Capidan, Meglen., 130 și DAR preferă să plece de la fragmentāre; însă această soluție pare mai puțin probabilă, căci frămîntatul nu încearcă să „fragmenteze” sau să separe în particule, ci, dimpotrivă să lege și să unească aceste particule într-o masă. Der. frămîntător, adj. (care frămîntă; neliniștitor); frămîntătură, s. f. (aluat; frămîntare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu frămînta
pregetá (pregetát, pregetát), vb. – 1. A se îndoi, a ezita, a pierde timpul, a șovăi. – 2. A întîrzia. Lat. pῑgritāri, prin intermediul unei forme cu metateză, *prigitare (Candrea-Dens., 1440; Candrea, Rom., XXXVI, 325; REW 6492). Der. din lat. *prae-ăgῑtāre (Scriban) este mai puțin probabilă. – Der. preget, s. n. (îndoială, șovăire; lene); pregetător, adj. (încet, întîrziat, leneș). Vezi definitia »
DEPARAZITÁ vb. I. tr. A curăța, a distruge paraziții; a despăduchea. ♦ (Agr.) A distruge insectele, ciupercile, mucegaiurile etc. dăunătoare. [< de- + parazit + -a]. Vezi definitia »
PROIECTÁ vb. I. tr. 1. a plănui, a intenționa, a avea de gând. 2. a întocmi un proiect (3). 3. a face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață potrivit anumitor reguli. ◊ a reproduce pe ecran imaginile înregistrate pe un film (cinematografic). 4. a arunca cu forță un corp; a împrăștia cu presiune un lichid, un material pulverulent. ◊ a trimite un fascicul de raze de lumină. II. tr., refl. a (se) reflecta, a (se) profila, a (se) contura. (după fr. projeter) Vezi definitia »
ÎNHOBOTÁ, înhobotez, vb. I. Tranz. (Reg.) A pune hobotul pe capul miresei, la cununie. – Din în- + hobot. Vezi definitia »
rendita Vezi definitia »