Definita cuvantului furie
fúrie (fúrii), s. f. – Mînie, violență. Lat. furia (XVIII). – Der. furios, adj., din fr. furieux; furibund, adj., din fr. furibond; înfuria, vb. (a mînia), pare der. modern de la furie, însă cunoaște o circulație populară destul de amplă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu furie
iotesíe s.f. (înv.) luarea unui copil de suflet, adopțiune, înfiere. Vezi definitia »
omilíe (omilíi), s. f. – Predică. – Mr. omilie. Mgr. ỏμιλία (sec. XVIII). – Der. omiliar, s. n. (carte de predici). Vezi definitia »
TEOZOFÍE s. f. Doctrină filozofică-religioasă de origine orientală, care susține teoria cunoașterii nemijlocite a esenței divinității. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophie. Vezi definitia »
SINESTALGÍE s.f. (Med.) Durere paroxistică provocată în unele afecțiuni (cauzalgie etc.) prin simpla atingere a unei zone îndepărtate de punctul dureros. [Gen. -iei. / < fr. synestalgie, cf. gr. syn – cu, aisthesis – sensibilitate, algos – durere]. Vezi definitia »
BAIN-MARIE BEN-MARÍ/ s. n. fel de a fierbe ori de a coace ușor un aliment, un corp, constând în a plasa recipientul în care este conținut în apa ce se încălzește direct. (< fr. bain-marie) Vezi definitia »