PANȚÍR, panțiri, s. m. Mercenar dintr-un corp de oaste (călare) din trecut, însărcinat mai ales cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu aducerea la îndeplinire a unor porunci ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțấr s. m.] – Din pol. pancerz, scr. pancir. Vezi definitia »

otuzbír (-ruri), s. n. – 1. Un anumit joc de cărți. – 2. Violență, abuz de putere, lipsă de considerație. Tc. otuz bir „31” (Lokotsch 1600; Bogrea, Dacor., IV, 836; Candrea; Graur, GS, VI, 333). Vezi definitia »

profír, profíruri, s.n. (înv.) fâșie de blană cusută ca ornament pe marginea unei haine. Vezi definitia »

CLISTÍR, clistire, s. n. (Pop.) 1. Irigator. 2. Clismă. – Din ngr. klistír. Vezi definitia »

ZBIR s.m. (Fig.) Membru al unei organizații represive oficiale; opresor, agent al opresiunii. [< fr. sbire, it. sbirro]. Vezi definitia »