Definita cuvantului ghiftui
ghiftuí (-uésc, ghiftuít), vb. – A îndopa, a îmbuiba, a umple. – Var. (înv.) biftui. Creație expresivă, cf. bufte, chifti (Scriban, Arhiva, XXIX, 240). Nu este probabilă apropierea de germ. Gift „otravă”, propusă de Drăganu, Dacor., I, 316. – Der. ghiftuială, s. f. (acțiunea de a se ghiftui).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ghiftui
șúi (-íe), adj. – Zăpăcit, flușturatic. Origine incertă. Poate din sl. šuĭ
„sinistru” (Cihac, II, 396; Șeineanu, Semasiol., 104), cf. pol. szuja „mizerabil”. După Bogrea, Dacor., IV, 849, din rut. šuja „neisprăvit”, care este același cuvînt pol. Vezi definitia »
pontuí, pontuiésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se ciorovăi, a se ciondăni. 2. a spune ceva pe ocolite, a face aluzie la ceva. 3. a da partea care i se cuvine cuiva din ceva. Vezi definitia »
ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. Vezi definitia »
nu-i mai canta atat in struna Vezi definitia »
părgăluí, părgăluiésc, vb. IV (reg.; despre alimente) a prăji cu sau fără grăsime. Vezi definitia »