POLÚȚIE s. f. ejaculare spontană (nocturnă), în timpul somnului, ca urmare a unor vise erotice. (< fr. pollution) Vezi definitia »

FACEȚÍE, faceții, s. f. (Franțuzism) Snoavă. – Din fr. facétie. Vezi definitia »

PAHIGLOSÍE s.f. Îngroșare anormală a limbii. [Gen. -iei. / cf. gr. pachys – gros, glossa – limbă]. Vezi definitia »

văduvoáie (pop.) s. f., art. văduvoáia, g.-d. art. văduvoáiei; pl. văduvoáie Vezi definitia »

INDÚCȚIE, inducții, s. f. 1. Formă fundamentală de raționament, care realizează trecerea de la particular la general. 2. Producere sau influențare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr-o acțiune mecanică nemijlocită. ◊ Inducție magnetică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului magnetic, determină macroscopic starea magnetică a câmpului electromagnetic din corpuri. Inducție electrică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului electric, determină macroscopic starea electrică a câmpului electromagnetic din corpuri. Inducție electromagnetică = fenomen de apariție a unei tensiuni electromotoare într-un circuit străbătut de un flux magnetic variabil. Inducție electrostatică = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; electrizare prin influență¹ (2). 3. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție aflată într-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. – Din fr. induction, lat. inductio. Vezi definitia »